Aduceri aminte...

   "  E frig afara.e iarna.Noaptea se apropie cu pasi repezi.Nu e departe.O simt.O adulmec.Aproape ca o pot vedea.Dar cum poti vedea intunericul?E ger.Tururii au amutit.Crengile copacilor parca au incremenit.Au inceput sa cada lacrimi intarite pe pamant.Locul unde lacrimile ating pamantul se inroseste.De ce?Incep sa nu mai fac diferenta intre balti rosii si lacrimi.Nimic nu e clar.Se lasa ceata.Ar fi momentul sa intru in casa,sa ma intind in pat si sa nu ma gandesc la nimic.Totul,absolut totul va disparea.Timpul le va ascunde pe toate.Asta nu inseamna ca le va vindeca.Se va pune praful pe ele si le va acoperi.Atata tot.Le va da uitarii.Va incera.Dar..nu.Nu si pentru mine.Nu pot sa uit.Nu vreau sa uit.Nu pot sa iert.Nu vreau sa iert.Nu pot sa sper.Nu vreau sa sper.Nu pot sa mai cred.Nu vreau sa mai cred.Se face tarziu.Inchid ochii si aman pentru moment.E intuneric.E frig.E liniste.Incerc sa imi revin..."